Chiar vrea statul român medalii și trofee internaționale!?

trofee, cupe si medalii, distinctii sportive
Trofeele sportive; chiar se implica statul în obținerea acestora?

Când a fost obținută ultima cupă importantă, ultima pe care s-o țineți minte? Ne referim la competiții importante, un trofeu acordat unei echipe de club sau națională și care să ne reprezinte pe noi, ca români. Probabil că Liga Campionilor EHF câștigată de CSM București, ediția din 2016. Acesta este cel mai mare succes pe care și-l aduc aminte amatorii de sport din România.

Și totuși, medalii și trofee au mai câștigat și echipele de canotaj (care pare a fi cel mai de succes sport olimpic al nostru în ultimii ani) și halterofilii. E mult, e puțin!? Probabil că foarte puțin, dacă ne gândim la gloria cu care am fost obișnuiți. România, la gimnastică a obținut ultima medalie la JO din 2012, respectiv medaliile bronz cu echipa.

În ceea ce privește fotbalul… este secetă mare. Ultima cupă, utimul trofeu semnificativ câștigat de un club din România este Cupa Campionilor Europeni din 1986. (Și cam singurul!) Acum, nici măcar formatul competiției nu mai este același, ca să nu mai vorbim de clubul în sine. De fapt, lipsa de trofee, foamea de medalii, pare a fi greu de stins. Fotbalul este ilustrarea perfectă a lipsei de rezultate .

trofee cupe si medalii pentru amgajati
Ofera angajatilor tăi un trofeu drept recunostinta

Marile trofee au fost câștigate în regim „privat”

Este România absentă de pe lista câștigătorilor de mari competiții internaționale? Dacă o luăm ad litteram nu putem afirma acest lucru, însă trebuie reținut că marile trofee au fost obținute de către particulari, dacă ne este permisă exprimarea. De ce performanța se exprimă cel mai bine la nivelul sportivilor individuali, care investesc în propriul lor succes? Iar medaliile câștigate de către fiecare dintre aceștia, chiar dacă în competiție se afișează steagul României, sunt mai degrabă succese personale? Pentru că statul nu investește absolut deloc sau dacă o face gestionează foarte prost.

Cel mai elocvent exemplu de „prăbușire” este gimnastica. Acest sport a fost folosit de propaganda comunistă pentru a scoate în evidență puterea și organizarea sistemului. Însă, după 1989, eșecul administrativ al statului s-a concretizat și în lipsa de trofee. Medaliile au fost tot mai puține și obținute cu eforturi tot mai mari. Antrenorii au emigrat, sălile de sport și infrastructura s-au degradat, totul mergea (și încă mai merge) într-o singură direcție. Ați realizat probabil că aceasta este partea întunecată a succesului sportiv în România. Și de unde nu se obține niciun rezultat de mare prestigiu, campionate și cupe câștigate întâmplător, medalii puține și de mică valoare.

» Top 10 Players With Most Trophies in Tennis History

Tenis de câmp, jucători, titluri și trofee

Poate că tenisul și jucătorii de tenis din România sunt cel mai elocvent exemplu de succes unde trofeele se câștigă în pofida și nu datorită politicii sportive a statului. Vă prezentăm cei mai importanți jucători români de tenis din istorie, care au adunat cele mai prestigioase trofee (în special Grand Slam-uri).

Ilie Năstase – Nasty – primul lider mondial ATP

Este considerat unul dintre cei mai mari jucători de tenis din toate timpurile. A fost și primul număr 1 mondial în clasamentul jucătorilor de tenis profesioniști ATP, loc pe care a stat timp de 40 de săptămâni.

  • Două titluri la simplu: US Open (1972) și Roland Garros (1973)

  • A câștigat de trei ori la dublu masculin: Roland Garros (1970), Wimbledon (1973) și US Open (1975)

  • Câștigător al Turneului Campionilor (ATP Finals) de 4 ori (1971, 1972, 1973, 1975)

  • Trei finale de Cupa Davis (1969, 1971, 1972), alături de Ion Țiriac.

  • Un total de 58 de titluri la simplu recunoscute de ATP.

medalii personalizate pentru orice sport

Simona Halep

Este considerată cea mai bună jucătoare de tenis din istoria României în Era Open.

  • Două titluri de Grand Slam la simplu: Roland Garros (2018) și Wimbledon (2019)

  • Numărul 1 mondial WTA timp de 64 de săptămâni în total.

  • A câștigat 22 de titluri WTA.

Horia Tecău

Acesta a adunat trofee la proba de dublu. Este unul dintre cei mai de succes jucători români în acest sens.

  • Două titluri la Dublu Masculin; Wimbledon (2015) și US Open (2017)

  • Campion la Dublu Mixt la Australian Open (2012) împreunpă cu americana Bethanie Mattek-Sands

  • Cea mai înaltă poziție în clasamentul ATP la dublu: Nr. 2.

  • Câștigător al Turneului Campionilor la dublu (ATP Finals) în 2015.

  • A câștigat 38 de titluri la dublu.

Virginia Ruzici

Prima jucătoare din România care a câștigat un titlu de Grand Slam. Se întâmpla în 1978 la Roland Garros. Acesta a fost de fapt și singurul la simplu. A mai câștigat la Roland Garros la proba de dublu (1978) împreună cu Mima Jaušovec.

  • Cea mai înaltă poziție în clasamentul WTA la simplu a fost pe locul 8.

  • A câștigat 12 titluri la simplu.

Ion Țiriac

Rolul lui Ion Țiriac în tenisul românesc este unul important, iar succesul său financiar remarcabil provine dintr-o carieră complexă. Ion Țiriac s-a dovedit a fi, poate mai mult decât un excelent sportiv cât mai ales un bun manager.

Ion Țiriac a excelat în proba de dublu, unde a obținut și singurul său titlu de Grand Slam la Roland Garros (1970), alături de Ilie Năstase.

  • Finalist de Grand Slam la dublu (Roland Garros, 1966).

  • Titluri ATP la Dublu: A câștigat un total de 22 de titluri la dublu în carieră.

  • Cupa Davis: A fost component de bază al echipei României care a ajuns în trei finale de Cupa Davis (1969, 1971, 1972).

  • Cea mai bună clasare la simplu: Nr. 19 mondial (în Era Open, a ajuns și în sferturile de finală la Roland Garros în 1968).

diplome personalizate certificate atestate, serioase sau glumete

Succesul Financiar și Contribuția în Tenis a lui Ion Țiriac

Averea considerabilă a lui Ion Țiriac nu provine din câștigurile din postura de jucător (care erau mult mai mici în anii ’60-’70), ci din activitatea sa de antrenor, manager, promotor și om de afaceri.

A gestionat și antrenat jucători de talie mondială, cel mai notabil fiind Boris Becker, pe care l-a condus la câștigarea a 5 titluri de Grand Slam. A mai colaborat cu Ilie Năstase, Guillermo Vilas și Goran Ivanišević.

A fost director și promotor al unor turnee majore, fiind proprietarul și organizatorul turneului Mutua Madrid Open (un eveniment Masters 1000) timp de mulți ani. A organizat și turneul BRD Năstase Țiriac Trophy de la București.

După Revoluție, a construit un imperiu de afaceri (Țiriac Group), fiind primul român inclus pe lista miliardarilor Forbes (în 2007). A investit în sectoare precum bancar (fondatorul Băncii Țiriac), asigurări, auto (Țiriac Auto) și imobiliare.

Legătura dintre distincții și activitatea sportivă

Exemplele din tenis de mai sus sunt dovada clară că România nu ar avea sportivi mai puțin capabili decât alte țări. Jucătorii de tenis, luați individual, au câștigat trofee semnificative. Desigur că, în primul rând au făcut-o pentru ei. Ideea care ne interesează, respectiv a succesului sportiv românesc la modul general, din păcate, nu poate fi demonstrată.

Sunt însă și excepții. De exemplu, la ora redacării acestor ânduri, echipele naționale de tenis de masă sunt calificate în finalele campionatelor europene. Două trofee sunt asigurate, espectiv cele de vicecampion. Însă, nici măcar publicul nu pare dornic să știe. Performanța nu este reflectată decât de agențiile de știri. Nu de ste-urile sportive care sunt preocupate de scandalurile becaliene.

decoratiuni, flori artificiale, cadouri de craciun