Cupa mondială la schi – trofeul celor mai compleți sportivi

Cupele și trofeele la schi au devenit mijloace de recompensă ideale pentru a dezvolta spiritul de echipă. Marile și cele mai sudate colective se duc la team-building, vara la competiții de alergat sau cicloturism, iarna la concursuri de schi. Acordarea de distincții salariaților fie pentru că sunt merituoși, fie pentru a-i stimula și de a-i cointeresa, sunt deja premii foarte obișnuite.

Altfel, să recunoaștem că trofeele și cupele de la competițiile de schi nu mai sunt ce erau odată. Cel puțin aici, în acest spațiu, unde vechile stațiuni și complexe sportive trec prin transformări permanente. Iar schimbările au, aproape întotdeauna în România și o componentă politică sau de concurență neloială. Schimbările climatice au și ele acum o importanță relevantă. Încercăm mai jos să evocăm mirosul zăpezilor de altădată…

Cupa Mondială la Schi – Marele Glob de Cristal

Cupa Mondială de Schi Alpin a fost ideea jurnalistului francez Serge Lang și a oficialilor echipelor de schi din Franța și SUA, fiind concepută ca un circuit internațional care să recompenseze cel mai complet schior de-a lungul unui întreg sezon, și nu doar într-o singură cursă, așa cum se întâmpla la Campionatele Mondiale sau Jocurile Olimpice.

Prima ediție a Cupei Mondiale la Schi Alpin (sezonul inaugural) a avut loc în 1967 (1966/1967), iar câștigătorii Marelui Glob de Cristal (clasamentul general) au fost doi sportivi legendari. Respectiv Jean-Claude Killy din Franța la masculin și Nancy Greene din Canada la feminin.

Schiori cu cele mai multe trofee, recorduri și performanțe

Vrem să scoatem în evidență sportivii care au dominat Cupa Mondială, care au obținut cele mai multe trofee. Vom spune câteva cuvinte despre cei mai relevanți în acest sens.

Jean-Claude Killy și „Le Triple de Killy”

Acest schior a avut o perioadă de dominație scurtă dar extrem de intensă. Am menționat deja că a fost primul câștigător în 1967. Apoi, a cunoscut triumful olimpic de la Grenoble în 1968 câd a câștigat toate cele trei trofee olimpice la la schi alpin. Respectiv la coborâre, slalom uriaș și slalom. Această triplă victorie olimpică, cunoscută sub numele de „Le Triplé de Killy”, l-a transformat într-un erou național și într-un star internațional.

Se spune că Killy era faimos pentru stilul său elegant, dar agresiv de a schia. El era un schior complet, capabil să câștige la coborâre (viteza pură) și la slalom (tehnica pură), o versatilitate rară, mai ales în zilele noastre, când schiorii se specializează puternic.

Spre deosebire de mulți sportivi, Killy a fructificat enorm celebritatea sa după retragerea din schi în 1968. Am putea spune că seamănă într-un fel cu Niki Lauda din Formula 1 în acest sens.

• Afaceri: A avut o carieră de succes în domeniul afacerilor și al promovării schiului (de exemplu, a fost imaginea mărcii de schiuri Head).

• Sport Administrator: A avut o influență majoră în administrația sportivă.

• A fost copreședinte al Comitetului de Organizare a Jocurilor Olimpice de Iarnă din Albertville 1992 (Franța). A fost membru al Comitetului Internațional Olimpic (CIO) timp de mulți ani, fiind o figură respectată în sportul mondial.

Karl Schranz și-a dus trofeele în Austria

Dacă Jean-Claude Killy era eroul francez, Karl Schranz a fost superstarul austriac și cel mai mare rival al lui Killy în acea epocă. Rivalitatea lor a fost intensă și a atins punctul culminant la Jocurile Olimpice din 1968.

Câștigător al Marelui Glob de Cristal: Schranz a câștigat Cupa Mondială la general de 3 ori (1969, 1970, 1971), după ce Killy se retrăsese. A continuat să domine circuitul la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, câștigând un total de 23 de curse de Cupă Mondială.

Rivalitatea dintre Killy și Schranz a atins punctul culminat la Jocurile Olimpice din 1968. În proba de slalom, desfășurată pe o ceață densă, Schranz a raportat că un oficial sau un spectator a traversat pista în timpul cursei sale. El a primit dreptul de a repeta manșa. La repetare, Schranz a schiat rapid, dar ulterior a fost descalificat de arbitri, care au decis că a ratat o poartă (a „încălecat” un schi peste poartă) chiar înainte de incidentul reclamat.

Medaliile i-au rămas lui Killy. Această descalificare a însemnat că francezul a rămas câștigătorul slalomului, completându-și astfel tripla de aur. Publicul austriac a contestat vehement decizia, dar medalia i-a rămas lui Killy.

Excluderea lui Schranz de la JO 1972

Cel mai dramatic moment al carierei lui Schranz a venit înaintea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Sapporo 1972. La acea vreme, Jocurile Olimpice impuneau o regulă strictă de amatorism, interzicând sportivilor să câștige bani direct din sport.

Schranz, la apogeul carierei sale, a fost exclus de la JO 1972 de către CIO, condus la acea vreme de Avery Brundage, fiind acuzat că a încălcat regulile amatorismului prin promovarea de produse. El a devenit un simbol al tranziției sportului de la amatorism la profesionalism.

Totuși, Schranz a fost întâmpinat acasă ca un erou, iar la Viena, 100.000 de oameni l-au aclamat la revenirea sa. Karl Schranz a fost un schior fenomenal și, de asemenea, o figură centrală în unele dintre cele mai controversate momente din istoria schiului alpin.

Marcel Hirscher (Austria) – Record Absolut Masculin

Austriacul Marcel Hirscher deține recordul absolut pentru cele mai multe Globuri de Cristal câștigate la general, respectiv 8. A câștigat 8 sezoane consecutive, din 2012 până în 2019, înainte de a se retrage. Această performanță este considerată de mulți a fi de neegalat.

Mikaela Shiffrin (SUA) – Record Feminin în Carieră

Americanca Mikaela Shiffrin este cea mai titrată schioare din era modernă și deține multiple recorduri (inclusiv recordul absolut de victorii de etapă). Deoarece este încă în activitate, fiind născută în 1995, are toate șansele să doboare și recordul feminin de Globuri de Cristal. Până acum a câștigat de cinci ori.

Annemarie Moser-Pröll (Austria, activă în anii ’70)

A câștigat de șase ori marea Cupă Globul de Cristal. Schioare ce a reprezentat Austria cu cinste foind medaliată olimpic. A participat la 2 ediții ale JO de iarnă. Respectiv în 1972 la Sapporo (Japonia) și în 1980 la Lake Placid în SUA. A câștigat o medalie de aur și două medalii de argint la jocurile olimpice de iarnă.

România nu este un nume cu trofee la schi

Din acest punct de vedere, de laureată a competițiilor sporturilor de iarnă, România nu reprezintă aproape nimic. Are o simgură medalie la JO de la Grenoble în 1968. Dar la bob două persoane – Nicolae Neagoe și Ion Panțuru.

În România, conform celor de la Ski Magazine există patru pârtii omologate pentru competițiile sportive de schi și snowboard.

Nu se poate spune că nu ar exista sportivi care să-și dorească trofeele de schi, însă până acolo mai este. Aici nu există o reală cultură a sportului de iarnă și a medaliilor câștigate.